Mesteacan (Betula)

Arbori » Foioase|Plante pentru amenajare gradina

  • Mesteacan
    Mesteacan
pe stoc

Mesteacanul e numele copacilor din genul Betula, in familia Betulaceae, inrudit cu familia fagului/stejarului, Fagaceae. Acestia sunt in general copaci sau arbusti de talie mica spre medie, cu o coaja alba caracteristica, care cresc mai ales in clima temperata nordica.

Frunzele sunt simple, si pot fi dintate sau lobate. Fructul este o samara, cu toate ca aripile acesteia pot lipsi, la anume specii. Diferenta intre mesteacan si anin (genul Alnus) este ca amentii (matisorii) femeli nu sunt lemnosi si la maturitate cad si lasa loc semintelor, spre deosebire de matisorii de anin, lemnosi si in forma de con.

Denumirea mesteacanului vine din latinul mastichinus. Denumirea stiintifica a genului, Betula, este tot din limba Latina. Mesteacanul reprezinta sursa de hrana pentru un numar mare de larve ale genului Lepidoptera.

Mesteacanul este considerat copac national in Rusia, unde este celebrat in reprezentarea unei zeite, si serbat in timpul Saptamanii Verzi de la inceputul lui Iunie.

Descriere

Coaja tuturor soiurilor de mesteacan prezinta aceeasi caracteristica: este marcata de dungi fine, orizontale, iar coaja este subtire, de consistenta unei hartii fine, si se rupe in fasii in mod natural. Coaja contine multe rasini si are un pigment care da numele diverselor soiuri de mesteacan: rosu, alb, negru si galben. Mugurii apar primavara devreme si cresc pana la inceputul verii. Toti mugurii frunzelor cresc lateral; nu exista mugure terminal. Lemnul tuturor speciilor de mesteacan este fin, cu granulatie mica, cu textura matasoasa si care poate fi slefuit fin. Ca lemn de ars, valoarea sa este dintre cele mai bune.

Frunzele variaza de la un soi la altul, dar putin. Acestea sunt alternante, dintate, cu vinisoare ca o pana, cu codita. Apar in perechi, dar nodul de insertie al petiolului frunzelor formeaza mici tulpinite laterale, care se vor transforma in crengi.

Flori si fructe

Florile sunt monoice (flori femele si flori mascule, separat), deschizandu-se in acelasi timp sau cu putin timp inainte de aparitia frunzelor, si sunt formate din grupe de cate trei flori femele, amenti (matisori), prinse la baza matisorilor masculi. Amentii purtatori de stamine pot atarna sau nu. Acestia sunt localizati la baza ultimelor frunze de anul trecut sau la baza tulpinitelor formate anul trecut. Se formeaza in toamna si stau peste iarna, acoperiti de o coaja fina dar rezistenta. Solzii amentilor, la maturitate, sunt ovali, rotunjiti la capat; catre mijloc sunt galbeni sau oranj, iar la capat maro inchis

Fiecare solz prezinta doua bractee si trei flori sterile, fiecare floare fiind alcatuita dintr-un caliciu sesil, membranos, cu doi lobi. Fiecare caliciu are patru filamente scurte cu cate o celula a samarei sau doua filamente, care se vor transforma in cele doua aripioare ale fructului. Pistilul poate atarna sau fi erect, solitar, prins de tulpinitele aparute in anul precedent. Solzii pistilului sunt alungiti, cu trei lobi, de culoare verde stins sau putin rosietici, fiecare floare devenind maro la maturitate. Acesti solzi poarta doua sau trei flori fertile, fiecare floare fiind alcatuita dintr-un ovar. Ovarul este plat, bicameral si are doua terminatii; ovulul este solitar.

Amentii pistilului, fertilizati, se numesc strobil si sunt alcatuiti din doua mici seminte cu aripi, imbracate intr-o coaja de protectie de culoare maro si cu consistenta aproape lemnoasa. Semintele cresc in interior. Cotiledoanele sunt plate si carnoase. Toate speciile cresc usor din seminte.